Povestea – o parabola în sine – este o reluare modernă, atemporală şi aspaţială, a poveştii biblice despre Omul hărăzit cu dar divin. Darul neobişnuit apare în piesa sub formă de aripă. Şi, cum se întamplă în mai toate poveştile similare, darul neobişnuit este mai degrabă privit ca o anomalie de care oamenii se miră, râd sau işi bat joc. În spectacolul "Copilul cu o singură aripă", finalul este unul fericit – Băiatul, purtând stigmatul aripii, se întalneşte cu Fata cu al Treilea Ochi şi rămân împreună. Din păcate, concluzia este una destul de amară : atâta vreme cât nu eşti unic şi poţi fi comparat cu altcineva, ai şansa să fii considerat NORMAL. "Copilul cu o singură aripă" este un spectacol despre normalitate şi anormalitate în accepţiunea celor din jur.