În anul înfiinţării, 2005, doi profesori de Actorie de la Şcoala Europeană Bucureşti – Gabriela Bobeş şi Ionuţ Popescu au fost invitaţi la Liceul Teoretic "Al.I.Cuza" pentru a încerca să imprime o direcţie unui grup de elevi entuziaşti, care "se jucau de-a teatrul". Cei şapte "elevi-actori" îşi doreau să abordeze genul facil, imitând sitcomurile de duzină văzute la televizor; însa, condiţia pusă de cei doi profesori-actori pentru acceptarea colaborării a fost aceea de a începe o pregătire serioasă, cu un repertoriu serios. Elevii au acceptat provocarea, deşi nu ştiau ce-i aşteaptă.

Piesa de început a fost aleasă tocmai pentru a face trecerea firească de la umor tv, la umor actoricesc de calitate. Spectacolul era o adaptare după schiţa marelui scriitor turc Aziz Nesin "În casa asta nu se mai citesc ziare", şi aborda cu umor incisiv pericolul reprezentat de conţinutul derizoriu şi chiar nociv al ziarelor şi revistelor de astăzi.

Trupa şi-a ales, in "unanimitate" - numele de OKaua, şi chiar dacă unii îl asociază înca unui cuvânt...japonez, el denumeşte, desigur, măsura unic recunoscută cu care toţi comercianţii erau obligaţi să-şi cântărească marfa, în timpul domnitorului Cuza.

Un îndemn către noi toţi de a măsura lucrurile cu aceeaşi unică măsură – A VALORII ŞI A COMPETENŢEI !

Prima prezenţă a Trupei OKaua într-un concurs a însemnat un eşec "răsunător", nereuşind să treacă de preselecţie. Atunci membrii Trupei au simţit ce înseamnă lacrimile infrangerii. Era un început cât se poate de necesar, pentru că succesul se clădeste pe lacrimile esecului.

De atunci, OKaua s-a facut respectată şi temută şi nu există Festival Naţional la care să nu participe şi să nu câştige măcar un premiu.

De la înfiinţare, Trupa de Teatru OKaua a participat in 58 de festivaluri câştigând nu mai puţin de 165 Premii.

facebookyoutubeinstagram

Meniu

Limba/Language

Spectacole